Orli

Suprapunerea celor 2 crize economice ajuta mai ales pentru a da ideea unui moment dificil pentru economie. La fel cum s-a intamplat in criza economica din 1929, astazi se verifica o scadere generala a preturilor, consecinta a indatoririi puternice a populatiei; dincolo de asta,  America e in datorii pana peste cap cu tarile de la care a primit fluxuri enorme de capital.
Astazi, in schimb, sunt familiile americane mult indebitate, nu firmele. E una din consecintele sistemului easy-money (bani obtinuti usor), politica monetara savarsita sub presedentia lui Alan Greenspan de la Federal Reserve (Banca Centrala din America): dobanda joasa a permis milioanelor de americani sa se indatoreze chiar si atunci cand nu ar fi trebuit sau ar fi putut financiar.
In zilele noastre datoriile externe nu sunt limitate la cativa creditori, ci sunt “diluate” in multe piete financiare si Tari, comparativ cu ce s-a intamplat in anul 1929. Singurul motiv pentru care criza de atunci s-a transferat in Europa a fost din cauza Germaniei, fiind mult indatorata catre cateva banci externe pentru a finanta deficitul si reconstruirea tarii dupa Primul Razboi Mondial, a intrerupt platile. De acolo a pornit falimentul bancilor, care au dat drumul la efectul domino. De atunci si pana astazi bancile au acumulat experienta cum sa gestioneze crizele financiare.
In anii 1930 – 1931, bancile centrale, datorita vechii culturi economice si pentru incapacitatea de cooperare, nu au fost pregatite pentru a furniza sistemului lichiditatea necesara in acele saptamani, in schimb, bancile centrale nu au ezitat sa mareasca “cordonul ombilical” al burselor, adica sa furnizeze cu lichiditati sistemul de Bursa.